În toată perioada Postului Mare, în Biserica Română Unită Greco-Catolică din Lipova, oficiile ( slujbele) religioase se oficiază după următorul program:
Duminică de la ora 8.30 Slujba Utreniei
9.30 Sfânta Liturghie
Adresa Bisericii noastre este : Strada Meţianu nr. 24 Lipova - Jud. Arad
Preotul paroh Florin Petrovan, este la dispoziţia Dvs. în orice zi a săptămânii.
e-mail : pr.florin.petrovan@gmail.com
duminică, 16 martie 2008
Postul - înfrânarea trupului şi a minţii
Pentru a înţelege pe deplin semnificaţia postului, vom recurge la folosirea dicţionarului în sensul de a afla valoarea literară, iar apoi pe cea spirituală. Numai în acest fel vom reuşi să dăm o valoare Postului creştin.
Postul este interdicţia de a mânca unele alimente ( de origine animală ) prescrisă credincioşilor de către biserică în anumite zile sau anumite perioade ale anului. - cf. DEX. Ed. Univers Enciclopedic Bucureşti - 1998.
Abţinerea este un un semn al libertăţii şi al biruinţei voinţei, al dorinţei de a nu niciodată sătul,ci flămând şi însetat. Postul înseamnă înainte de toate, consacrarea trupului, aducerea firii ca jertfă, dispoziţia de a împărţi cu semenul prisosul, ca să fie astfel dreptate şi egalitate pentru toţi.
Postul s-a practicat atât in Vechiul Testament, de către marii profeţi : Moise, Ilie, David ( Ieş. 12, 8 ; 34, 28 ; Deut. 9, 9; 16, 3. I Regi 19, 8. cât şi în Noul Testament : Luca 18, 12 ; Fapte 13, 2 ; I Cor. 7, 5 ). Insuşi Mântuitorul Hristos a practicat insistent postul ( Matei, 4, 2 ) şi mai ales a vorbit despre condiţiile adevăratului post ( Matei 6, 16 - 18 ).
După Sf. Ap. Pavel, creştinul este liber să postească potrivit propriei sale conştiinţe şi hotărâri , deoarece " nu mâncarea ne va aşeza înaintea lui Dumnezeu" ( I. Cor. 8, 8 ; cf. I Tim. 1, 8-9 ).
Practica postului a variat în diferite epoci şi locuri. Învăţătura Sf. Apostoli, recomandă tuturor creştinilor postul în fiecare zi de miercuri şi vineri de peste an.
Miercurea, ca amintirea zilei în care iudeii sau hotărât ca să-l trădeze pe Iisus, iar Vinerea, ca zi în care Domnul Hristos a suferit răstignirea şi moartea de pe cruce.
Constituţiile apostolice, redând practica Bisericii Siriene din a doua jumătate a secolului al III - lea, vorbesc despre Postul din Săptpmâna Patimilor, cu abţinerea comletă în Vinerea şi Sâmbăta Mare ( cf. Luca 5, 35 ; Marcu 2, 20 ).
În secolul al IV lea , acest post pascal se extinde la 40 de zile, desigur în amintirea celor 40 de zile petrecute în pustie de Iisus Hristos.
Canonul 69 Apostolic impune pentru cler, şi credincioşi, obligaţia Postului Paştelui de 40 de zile, precum şi a postului în zi de miercuri şi vineri, în fiecare săptămână.
Postul face parte din starea de pocăinţă şi de sfinţire în care are loc mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Sfintele Taine.
Duminica, fiind zi de bucurie, nu se posteşte.
Înfrânarea minţii, presupune în sensul general, evitarea oricărui gând rău, a cugetelor şi dorinţelor deşarte, a iubirii lucrurilor materiale, a tot ceea ce nu vine în mod sigur de la Dumnezeu. Cum ne dăm seama de aceste adevărate capcane? Trupul nostru, întreaga noastră fiinţă vibrează atunci când conşientizăm starea noastră de păcat. Ferindu-ne de aceste pericole, avem şansa, ca într-adevăr postul nostru să nu fie zadarnic.
Un alt mare păcat este mândria, care începutul tuturor relelor. Nu cumva să cădem în slava deşartă, privindu-ne în ochii noştrii ca fiind adevăraţi şi mari râvnitori cu ale postului. Adevăratul postitor nu se vede. Nu le caută pe ale sale, nu se trufeşte, ci este într-o continuă căutare a binelui, a iubirii, a desăvârşirii creştineşti.
Postul este interdicţia de a mânca unele alimente ( de origine animală ) prescrisă credincioşilor de către biserică în anumite zile sau anumite perioade ale anului. - cf. DEX. Ed. Univers Enciclopedic Bucureşti - 1998.
Abţinerea este un un semn al libertăţii şi al biruinţei voinţei, al dorinţei de a nu niciodată sătul,ci flămând şi însetat. Postul înseamnă înainte de toate, consacrarea trupului, aducerea firii ca jertfă, dispoziţia de a împărţi cu semenul prisosul, ca să fie astfel dreptate şi egalitate pentru toţi.
Postul s-a practicat atât in Vechiul Testament, de către marii profeţi : Moise, Ilie, David ( Ieş. 12, 8 ; 34, 28 ; Deut. 9, 9; 16, 3. I Regi 19, 8. cât şi în Noul Testament : Luca 18, 12 ; Fapte 13, 2 ; I Cor. 7, 5 ). Insuşi Mântuitorul Hristos a practicat insistent postul ( Matei, 4, 2 ) şi mai ales a vorbit despre condiţiile adevăratului post ( Matei 6, 16 - 18 ).
După Sf. Ap. Pavel, creştinul este liber să postească potrivit propriei sale conştiinţe şi hotărâri , deoarece " nu mâncarea ne va aşeza înaintea lui Dumnezeu" ( I. Cor. 8, 8 ; cf. I Tim. 1, 8-9 ).
Practica postului a variat în diferite epoci şi locuri. Învăţătura Sf. Apostoli, recomandă tuturor creştinilor postul în fiecare zi de miercuri şi vineri de peste an.
Miercurea, ca amintirea zilei în care iudeii sau hotărât ca să-l trădeze pe Iisus, iar Vinerea, ca zi în care Domnul Hristos a suferit răstignirea şi moartea de pe cruce.
Constituţiile apostolice, redând practica Bisericii Siriene din a doua jumătate a secolului al III - lea, vorbesc despre Postul din Săptpmâna Patimilor, cu abţinerea comletă în Vinerea şi Sâmbăta Mare ( cf. Luca 5, 35 ; Marcu 2, 20 ).
În secolul al IV lea , acest post pascal se extinde la 40 de zile, desigur în amintirea celor 40 de zile petrecute în pustie de Iisus Hristos.
Canonul 69 Apostolic impune pentru cler, şi credincioşi, obligaţia Postului Paştelui de 40 de zile, precum şi a postului în zi de miercuri şi vineri, în fiecare săptămână.
Postul face parte din starea de pocăinţă şi de sfinţire în care are loc mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Sfintele Taine.
Duminica, fiind zi de bucurie, nu se posteşte.
Înfrânarea minţii, presupune în sensul general, evitarea oricărui gând rău, a cugetelor şi dorinţelor deşarte, a iubirii lucrurilor materiale, a tot ceea ce nu vine în mod sigur de la Dumnezeu. Cum ne dăm seama de aceste adevărate capcane? Trupul nostru, întreaga noastră fiinţă vibrează atunci când conşientizăm starea noastră de păcat. Ferindu-ne de aceste pericole, avem şansa, ca într-adevăr postul nostru să nu fie zadarnic.
Un alt mare păcat este mândria, care începutul tuturor relelor. Nu cumva să cădem în slava deşartă, privindu-ne în ochii noştrii ca fiind adevăraţi şi mari râvnitori cu ale postului. Adevăratul postitor nu se vede. Nu le caută pe ale sale, nu se trufeşte, ci este într-o continuă căutare a binelui, a iubirii, a desăvârşirii creştineşti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)